Musonius îi îndemna întotdeauna cu toată seriozitatea pe aceia care îl însoțeau să pună în practică învățăturile sale, folosindu-se de argumente precum următorul: virtutea, spunea el, nu este doar o cunoaștere teoretică ci, de asemenea, o aplicație practică, la fel ca medicina sau muzica.
Să presupunem că avem doi medici, unul este capabil să vorbească în mod strălucit despre medicină, dar fără experiență în îngrijirea bolnavilor și altul cu totul incapabil să vorbească, dar experimentat în tratamentul pacienților în conformitate cu teoria medicală corectă. Pe care dintre ei,” a întrebat el „l-ai alege tu să te îngrijescă dacă ai fi bolnav?
[Text original] Vă voi răspunde că așa cum fără filosofie nici un bărbat nu va fi educat cum se cuvine, la fel nu ar fi nici o femeie. […] Îi îndemn numai să dobândească prin filosofie bunătatea în conduită și noblețea de caracter. De vreme ce, la drept vorbind, filosofia e un exercițiu în noblețea de caracter și nimic altceva.
[Text original] Atunci când cineva l-a întrebat dacă și femeile ar trebui să studieze filosofia, el a ținut un discurs aprobator pe tema aceasta cam în felul următor. Femeile, la fel ca și bărbații, au primit de la zei darul gândirii, dar pe care cu toții îl folosim în relațiile nostre cu ceilalți și cu care judecăm dacă un lucru este bun sau rău, corect sau greșit. […] persoana care și le-a însușit și le practică ar dobândi, îmi pare, un caracter bine ordonat și cuviincios, fie ea bărbat sau femeie.
[Text original] Calea cea bună pe care am aflat-o târziu și când eram obosit de rătăciri o arăt și celorlalți. Le strig : fugiți de tot ce seduce gloata și de tot ce vă aduce șansa. Toate cadourile ei să vi se pară suspecte și să vă temeți să le atingeți. Oamenii de rând se lasă prinși de momeala care-i ademenește, însă cadourile soartei, așa cum le spuneți voi, nu sunt altceva decât capcane. Acela care va vrea să trăiască la adăpost de loviturile soartei să fugă cât mai departe de încleștarea perfidă a favorurilor sale.
[Text original] Musonius obișnuia să spună că fiecare dintre noi este în așa fel croit de natură că ar putea să-și trăiască viața în mod nobil și fără sminteală; nu că unul ar putea şi altul nu, ci că toți ar putea. […] Să luăm de exemplu un om de rând; atunci când e întrebat dacă e prost sau deștept, niciunul nu spune că e prost;
[Text original] Odată când a venit vorba despre dovezi și demonstraţii, asemenea acelora pe care începătorii ar trebuie să le înveţe de la profesorii lor de filosofie pentru a dobândi măiestrie în arta pe care o studiază, Musonius a spus că nu are nici un sens să demonstrezi fiecare subiect în parte cu argumente multe, ci mai degrabă cu argumente concludente şi limpezi.
Atașamentul emoțional și psihologic față de eforturile zadarnice conduce în mod sigur la frustrări, anxietate și nemulțumire. Insistența asupra ideii că lumea exterioară trebuie să se conformeze dorințelor noastre încăpățânate sau așteptărilor noastre preconcepute, practic, garantează insatisfacția. O asemenea insistență nu servește la nimic.
[Text original] […] mă bucur că lași totul pentru a te dedica cu încăpățânare studiului și te străduiești, zi de zi, să devii un om mai bun. Te sfătuiesc să continui în felul acesta, mai mult, te implor. Vezi însă să nu faci precum cei ce sunt interesați nu atât să progreseze în înțelepciune, cât să atragă atenția asupra lor. Nimic din felul cum arăți și cum te porți să nu ducă la comentarii nedorite.
Îndatoririle omului față de Divinitate de Jean-Marie Guyau partea a III-a din Studiu asupra filosofiei lui Epictet Stoicul, liber și neprețuind nimic altceva decât libertatea sa, devine astfel prietenul tuturor oamenilor și în același timp