filozofie, Helen Rudd, Marcus Aurelius, stoicism

Stoicismul și sărbătoarea vieții


de Helen Rudd
Cineva din satul unde locuiesc a scris o poezie, despre nevoia de a sărbători mai mult, cu care sunt de acord. Prin urmare, m-am hotărât ca în fiecare zi la ora 10 dimineața să sărbătoresc ceva. Uneori este ceva important, alteori dimpotrivă ceva lipsit de importanță; de exemplu, uneori sunt acasă într-o frumoasă zi cu soare, e ora 10 și ies în grădină, aud păsările cântând și mă bucur de asta. Sau, tocmai am primit un telefon de la un prieten – iată un alt motiv de bucurie. În ultima vreme, m-am gândit destul de mult la stoici și pentru că mica mea sărbătoare zilnică m-a ajutat foarte mult, m-am întrebat cum aș putea lega-o de stoicismul modern.
Cu siguranță nu sunt un expert în stoicism, dar mi-am dat seama că acesta m-a ajutat foarte mult să-mi revin după ce am suferit un traumatism cerebral și am dorit să aflu mai multe despre felul cum poate fi aplicat în viața de zi cu zi prin intermediul excelentului site internet Stoicism Today, al celor care se ocupă de el și al Săptămânilor stoice pe care le organizează.
Așadar, iată propriul meu punct de vedere referitor la ideea de a sărbători mai des. Una dintre activitățile din Săptămâna stoică era să-ți faci timp pentru a medita în timpul zilei. Mi s-a părut într-adevăr a fi o activitate benefică de fiecare dată când am practicat-o, însă nu se potrivea întotdeauna cu ceea ce făceam. Așa am ajuns să mă gândesc la ce-aș putea să fac și concluzia a fost că însăși adaptarea este un mod de a fi stoic. Astfel, meditând la ceva în legătură cu ceea ce faci în acel moment pare a fi soluția potrivită. Nu trebuie neapărat să te bucuri în stil mare, poți să o faci liniștit în forul tău interior.  
În viața personală am fost nevoită să mă adaptez după accidentul avut. Obișnuiam să alerg în mini-maratonul local însă acum datorită problemelor de echilibru și de apreciere a distanțelor nu mai pot să fac asta. Totuși, am descoperit că pot să alerg în interior, așa că acum alerg în sălile de sport – un bun exercițiu cardiovascular. Poate că ar trebui să o fac la 10 dimineață și să mă bucur de asta! Stoicismul presupune să accepți că există unele lucruri pe care nu poți să le schimbi; și că ceea ce contează cu adevărat este felul cum răspunzi la acestea. Nu pot să schimb faptul că am suferit un accident cerebral, așa că trebuie să mă adaptez.
Mulți oameni se gândesc la stoici ca la niște „oameni încruntați”, dar, eu personal, ca o persoană care se bucură zilnic de viață, văd lucrurile un pic diferit. Cred că stoicismul presupune mai degrabă să recunoști că, da, există probleme și să faci un efort să te gândești la ceva bun. Nu am să uit niciodată bunătatea doamnei care a răspuns la una dintre primele mele postări, atunci când încercam să trec peste ceea ce mi se întâmplase și să găsesc un mod de merge mai departe. Mi-a spus: „Să fii tare ca o stâncă, de care se sparg valurile și care totuși rămâne neclintită.” Acum, citind Meditațiile lui Marcus Aurelius în fiecare zi, îmi face plăcere să văd că este unul dintre gândurile sale către sine. Mă gândesc adesea la asta pentru că este o imagine într-adevăr foarte puternică (și de altfel locuiesc pe malul mării!). Am ajuns deci să mă gândesc la cum aș putea să potrivesc ideea de a sărbători mai des cu metafora stâncii și în cele din urmă am ajuns să văd problemele, personale sau globale, ca pe niște valuri care se sparg și sărbătoarea ca pe o stâncă.
Așadar, aș dori să vă recomand să sărbătoriți ceva în fiecare zi, la o oră care vi se pare potrivită și să faceți ceva fizic sau doar să reflectați în voi-înșivă atât cât vi se pare potrivit. Adică să nu luați totul ca pe ceva banal, ci să vă bucurați chiar și de o simplă ceașcă de cafea. În ceea ce mă privește, eu știu că mâine dimineață la ora 10 am să pot să mă bucur de această postare și de progresul pe care l-am realizat de la accidentul de acum 10 ani, și să văd cât de mult sufeream în momentul când abia începeam să învăț ce înseamnă să fii stoic.
Despre autor: După accidentul cerebral din 2006, Helen Rudd a fost în comă timp de trei săptămâni, după care a suferit o depresie când și-a dat seama cât de mult s-a schimbat viața ei – în principal, pentru că suferea fizic. Datorită stoicismului viața ei s-a schimbat și în prezent poate să se bucure de viața de zi cu zi.
Traducerea realizată după textul original din limba engleză de ForumStoic. Toate drepturile aparțin autorului articolului.