Musonius îi îndemna întotdeauna cu toată seriozitatea pe aceia care îl însoțeau să pună în practică învățăturile sale, folosindu-se de argumente precum următorul: virtutea, spunea el, nu este doar o cunoaștere teoretică ci, de asemenea, o aplicație practică, la fel ca medicina sau muzica.

Să presupunem că avem doi medici, unul este capabil să vorbească în mod strălucit despre medicină, dar fără experiență în îngrijirea bolnavilor și altul cu totul incapabil să vorbească, dar experimentat în tratamentul pacienților în conformitate cu teoria medicală corectă. Pe care dintre ei,” a întrebat el „l-ai alege tu să te îngrijescă dacă ai fi bolnav?

[Text original] Atunci când cineva l-a întrebat dacă și femeile ar trebui să studieze filosofia, el a ținut un discurs aprobator pe tema aceasta cam în felul următor. Femeile, la fel ca și bărbații, au primit de la zei darul gândirii, dar pe care cu toții îl folosim în relațiile nostre cu ceilalți și cu care judecăm dacă un lucru este bun sau rău, corect sau greșit. […] persoana care și le-a însușit și le practică ar dobândi, îmi pare, un caracter bine ordonat și cuviincios, fie ea bărbat sau femeie.

[Text original] Musonius obișnuia să spună că fiecare dintre noi este în așa fel croit de natură că ar putea să-și trăiască viața în mod nobil și fără sminteală; nu că unul ar putea şi altul nu, ci că toți ar putea. […] Să luăm de exemplu un om de rând; atunci când e întrebat dacă e prost sau deștept, niciunul nu spune că e prost;