V. Din discursurile lui Musonius: care este mai importantă teoria sau practica?

Cu altă ocazie când s-a pus printre noi problema să înțelegem care dintre teorie și practică (1) este mai eficientă pentru dobândirea virtuții, și înțelegând că teoria ne învață care este conduita corectă, în timp ce practica reprezintă deprinderea celor ce obișnuiți de a acționa în conformitate cu această teorie, lui Musonius practica i s-a părut a fi mai eficientă și pentru a-și susține opinia, i-a pus unuia dintre cei prezenți următoarea întrebare:

„Să presupunem că avem doi medici, unul este capabil să vorbească în mod strălucit despre medicină, dar fără experiență în îngrijirea bolnavilor și altul cu totul incapabil să vorbească, dar experimentat în tratamentul pacienților în conformitate cu teoria medicală corectă. Pe care dintre ei,” a întrebat el „l-ai alege tu să te îngrijescă dacă ai fi bolnav?” Acela a răspuns că l-ar alege pe medicul cu mai multă experiență în vindecare.

Musonius a continuat spunând, „ei bine, să luăm atunci un alt exemplu: doi oameni, unul care a navigat foarte mult și a slujit drept cârmaci pe multe corăbii, iar celălalt care a navigat foarte puțin și nu a fost niciodată cârmaci. Dacă cel care nu a condus niciodată o corabie ar vorbi cu pricepere despre metodele de navigație iar celălalt stângaci și ineficace, pe care l-ai folosi drept cârmaci într-o călătorie pe mare?” Omul a răspuns că l-ar lua drept cârmaci pe cel experimentat.

Și iarăși Musonius a spus, „să luăm cazul a doi muzicanți. Unul știe teoria muzicală și vorbește despre ea foarte convingător, dar nu este capabil să cânte sau să interpreteze la harpă ori liră; celălalt îi este inferior în teorie, dar expert în interpretarea la harpă și la liră și, de asemenea, are o voce plăcută. Căruia dintre ei i-ai da un post de muzicant sau pe care dintre ei ți-ar plăcea să-l ai ca profesor pentru un copil care nu știe nimic de muzică?” Omul a răspuns că l-ar alege pe acela care era iscusit în practică. (2)

„Ei bine,” a spus Musonius, „în acest caz, în materie de temperanță și autocontrol nu este mult mai bine să fii stăpân pe tine și cumpătat în toate acțiunile decât să poți vorbi despre ce ar trebui să facă cineva pentru a le avea?” Tânarul a fost de acord din nou că e de mai mică însemnătate și importanță să vorbești bine despre stăpânirea de sine tine decât să practici stăpânirea de sine.

După care Musonius, punând cap la cap tot ce se spusese, a întrebat: „Având în vedere aceste concluzii, cum poate cunoașterea oricărui fel de teorie să fie mai bună decât obișnuința de a acționa conform principiilor teoriei, înțelegând că practica ne permite să acționăm iar teoria ne face capabili să vorbim despre ea? Teoria care ne învață cum ar trebui să acționăm e legată de practică, și vine prima, deoarece nu este posibil să faci nimic cu adevărat bine dacă execuția sa practică nu e în armonie cu teoria. Totuși, în mod efectiv, practica are prioritate în fața teoriei ca fiind mai influentă în îndrumarea oamenilor atunci când acționează”.

Note:

1. Cuvîntul έθος care a fost tradus prin „practică” este dificil. Musonius pare să se gândească la niște exerciții practice de școală în contrast cu teoria pură (λόγος); pentru conduita în viața de zi cu zi el folosește în general πραξις.
2. Dacă nu luăm aminte la contextul în care au fost spuse, aceste exemple cu totul simple și evidente nu par a fi demne de Musonius. După câte se pare el a dezvoltat teza că practica e mai eficientă decât teoria pentru a combate influența sofiștilor premergători care pretindeau că vorbesc mai bine despre orice subiect decât experții din acel domeniu. Cicero (De Oratore II, 75) ilustrează afirmațiile pretențioase ale sofiștilor prin povestea sa despre filosoful Formio. Arogantul confrate a avut cutezanța să țină un discurs despre strategia militară, deși nu văzuse niciodată o armată sau o cazarmă, discurs ținut în fața lui Hannibal, exilat la Ephesus. Restul audienței a fost pe deplin încântată, dar Hannibal a remarcat că a văzut mulți nebuni în viața lui dar nici unul mai nebun ca Formio.

Traducere din limba engleză după Lutz, Cora E., Musonius Rufus, the Roman Socrates, publicată în 1947 în colecția Yale Classical Studies, volumul X, paginile 3-147. Lucrarea este în domeniul public. Traducere realizată de ForumStoic