filozofie, Sherman J. Clark, stoic, stoicism

Grădina gri: despre felul cum stoicii folosesc bunurile materiale

de Sherman J. Clark
 
Sursa fotografiei aici. 

Imaginează-ți că locuiești cu mai multe persoane într-o grădină gri și mohorâtă înconjurată de un zid mare de piatră. Atât tu cât și ceilalți locuiți acolo în mod permanent. Aceasta este lumea ta. Știi sau bănuiești că dincolo de zid este o altă lume, mai mare; dar de vreme ce nu puteți părăsi niciodată grădina, membrii mai pragmatici ai comunității nu se gândesc deloc la asta.

Din fericire, plictiseala cenușie a lumii voastre este ușurată de prezența mai multor cutii de lemn viu colorate. Unele sunt albastre, altele roșii, iar altele au modele multicolore elaborate. Firesc, aceste cutii strălucitoare au devenit obiecte dezirabile în grădina gri. Oamenii rivalizează pentru a le avea și a le afișa, își măsoară statutul după câte au acumulat și devin experți cu privire la calitățile estetice comparative ale cutiilor diferit colorate.

Pe tine, de fapt, nu prea te interesează cutiile viu colorate; dar de vreme ce par a fi cel mai bun lucru sau singurul lucru care se petrece în grădină, lași deoparte melancolia și încerci să intri în spiritul vremii. De ce să fii persoana care strică plăcerea altora? Poate că le numești „indiferente preferabile” și încerci și să obții orice plăcere palidă și goală pe care o poți avea de la astfel de lucruri goale și lucitoare. În plus, ăsta este felul în care oamenii apreciază succesul în lumea ta; și nimeni nu vrea să fie un luzăr. Poate că vei putea chiar să-ți dezvolți sau să pui în practică unele virtuți folositoare prin colectarea și aranjarea cu grijă și inteligență a cutiilor tale — așa cum sugera Epictet, oricine poate să se folosească de altfel inutilul joc cu mingea. Rămâi conștient totuși că nu sunt decât cutii goale; și îți dorești să fi fost ceva mai mult. Lumea ta sumbră și închisă cu ziduri îți pare „epuizantă, perimată, anostă și inutilă.” Dar ești un stoic modern și pragmatic, nu un prinț danez cu toane; așadar continui, căutând orice sens sau plăcere pe care le poți găsi în grădina gri cu cutiile ei lucitoare.

Apoi descoperi că dacă iei două sau trei cutii — oricare dintre ele — și le pui una peste alta lângă gard poți să stai pe ele. Și dacă stai pe ele poți privi peste zid. Și ce vezi acolo îți taie răsuflarea.

Sursa fotografiei aici. 

Peste zid este o lume uimitoare, de o mare complexitate și frumusețe, în comparație cu care cutiile tale colorate pălesc. Priveliștea acestei lumi remarcabile și întinse te umple de o plăcere profundă, plăcerea profund umană a conștientizării și înțelegerii. Lucruri noi și minunate ți se descoperă în fiecare zi, oferindu-ți spectacolul bogat și neîncetat al ordinii și profunzimii, strat după strat. Și începi să apreciezi de asemenea felul cum mica ta grădină gri se încadrează în lumea mare și este o parte a unei structuri rafinate — dincolo de puterea ta de înțelegere, dar frumoasă. Știi că nu o vei vedea sau înțelege niciodată pe deplin — și că astfel nu te vei sătura niciodată de ceea ce vezi.

Nu va mai fi nevoie să te lupți cu melancolia. Și cu siguranță nu îți va mai păsa sau chiar nici nu te vei mai gândi la recompensele sau onorurile pe care lumea ta le oferă acelora care colectează cutiile cele mai multe și mai lucitoare. Tot ce îți vei dori sau vei avea nevoie vor fi câteva cutii zdravene, de orice culoare pentru că acum știi la ce sunt bune — căci chiar și lucrurile goale te pot ajuta uneori să înțelegi. 

Sherman J. Clark este profesor de drept la Facultatea de Drept a Universității din Michigan. 

Sursa articolului: http://blogs.exeter.ac.uk/stoicismtoday/2015/09/05/the-grey-garden-on-the-stoic-use-of-material-goods-by-sherman-j-clark/ 

Traducerea realizată după textul original din limba engleză de ForumStoic. Toate drepturile aparțin autorului articolului.